La începerea fiecărui an școlar părinții sunt preocupați de procurarea acelor lucruri, rechizite, necesare începerii noii etape de viață a copilului lor. Dar mai importantă decât partea materială a acestei etape este partea emoțională de care părinții ar trebui să se îngrijească. Punctez acest aspect foarte important, copilul nepregătit de părinți va suferi la intrarea in colectivitate, pregătirea emoțională a copilului este imperios necesară pentru o acomodare ușoară. Probleme ale acomodării pot conduce la refuzul copilului de a merge la grădiniță, refuzul implicării în jocurile de grup, neatenție, neimplicare, lipsa interesului și a comunicării sau pierderea ritmului de acumulare a cunostințelor, anxietate, stres. Putem lăsa deoparte cumpărarea unui ghiozdănel sau a pantofilor de interior, (sunt mame care acordă multe zile studiind piața în căutarea unor modele deosebite), să ne îndreptăm atenția asupra copilului. Pregătirea pentru intrarea în colectivitate se realizează în cadrul familiei, părinții sunt îndrituiți cu acest rol datorită încrederii, familiarității, sentimentelor și emoțiilor pe care le-au împărtășit împreună cu copilul de-a lungul existenței micuțului și se pot îngriji de câteva aspecte importante precum: informații despre noile schimbări, rolul acestor schimbări, pregătirea unei minime independențe, asigurarea micuțului de toată dragostea și continuarea unor ritualuri de păstrare a echilibrului emoțional. Pe baza echilibrului emoțional al întregii familii se va realiza pregătirea pentru un nou mediu și stil de viață. Sunt schimbări radicale, trebuie să recunoaștem, iar micuțul trebuie sprijinit de întreaga familie.
Trebuie precizat că îngrijorarea mamei privind acomodarea copilului va zădărnici toate demersurile, așadar părinții/adulții trebuie să-și ascundă toate temerile. Copiii simt temerile părinților ca pe ceva cert : dacă mama simte pericol micuțul este în alertă în așteptarea "nenorocirii", va refuza despărțirea, va reacționa dramatic datorită stării agitate ale părinților.
Nu contează prea mult vârsta copilului la care părinții sunt nevoiți să facă aceste schimbări, sunt copii foarte bine acomodați la creșă și grădiniță. Vârsta copilului nu este atât de importantă cum este dezvoltatea copilului. Un copil fără afecțiuni medicale care să îi creeze dependență fizică și emoțională majoră față de părinți se va integra ușor cu pregătirea realizată de părinți și cu abilitățile cadrelor didactice.
Voi încerca să prezint câteva idei utile familiei în pregătirea prealabilă a copilului începutului frecventării grădiniței:
- de bun augur putem începe responsabilizarea copilului prin obișnuințe noi precum strângerea jucăriilor, alegerea unor locuri specifice pentru fiecare și o grijă acordată lucrurilor personale
- practicarea unui timp limitat petrecut fără părinți ci în grija unui adult de încredere (bunica, mătușa)
- jocul cu grup de copii, timp suficient pentru a lega prietenii și a descoperi frumusețea jocului alături de ei.
- practicarea în familie a unor joculețe ușoare de societate, din care copilul
va învăța că uneori pierzi, alteori câștigi. Competiția este mai „dulce”
alături de familie, aceste experiențe ducând la o dezvoltare armonioasă a
caracterului
- utile sunt și exercițiile ce dezvoltă independența precum spălatul corect
pe mâini fără ajutor, folosirea toaletei, încălțatul/descălțatul pantofilor, îmbracatul/dezbracatul
pantalonilor, servirea mesei fără ajutor etc. Toate aceste deprinderi dau
copilului încredere în propriile forțe, va înțelege că a crescut și poate face
singur anumite lucruri
- este important cunoașterea programului grădiniței și momentele importante
ale activităților pentru a încerca , din familie, mici joculețe: servirea mesei, gimnastica
de înviorare, cântecele vesele și dansante, lectura unei povești, etc.
- vizita la grădiniță, descoperirea clasei și a jucăriilor au un impact
favorabil. Utilă este și parcurgerea drumului spre grădiniță de câteva ori
înainte de a începe frecventarea