Nu de puține ori auzim: ”copilul ce vede aia face”, ”copiii după părinți ca poamele după pom”, ”dintr-o cioară rea un ou rău”, ”așchia nu sare departe de trunchi”, ”copilul e ca maimuța, ce vede aia face”, ”fata, oglinda tatălui; băiatul, oglinda mamei”, ”children are great imitators, so give them something great to imitate”, “children have never been very good at listening to their elders, but they have never failed to imitate them” -James Baldwin, “don't worry that children never listen to you, worry that they are always watching you” -Robert Fulghum, etc.
Creșterea și educația copiilor a provocat nenumărate dispute; în cadrul oricărei familii s-au aprins spiritele pe diverse subiecte și chiar în mediile științifice preocupate de dezvoltarea copiilor apar divergențe dar niciodată, nicăieri nu s-a contestat abilitatea copiilor de a imita comportamentele celor din jurul lor. Puterea copiilor de a observa și de a imita este un subiect recunoscut și necontestat în lumea științifică; învățarea prin imitare este nucleul vieții copiilor în familie și nu numai. Instituția familială este responsabilă cu dezvoltarea copiilor și transformarea acestora în persoane apte psihic și social, dar nu de puține ori copiii învață în familie comportamente indezirabile sau chiar distructive. Nu pentru că adulții nu cunosc influența pe care o au ci datorită faptului că nu au puterea de a-și controla impulsurile și a evita să se manifeste astfel în fața copiilor lor . Autocontrolul este o abilitate care se învață în copilărie iar prin dezvoltarea acesteia putem spune că se îmbunătățește calitatea vieții și relațiile cu ceilalți. Impulsurile și acțiunile care scad calitatea vieții devin tipare comportamentale dacă nu sunt conștientizate și dacă nu se depune efort pentru reducerea lor . Primul pas în autocontrol este conștientizarea. Fără o conștientizare a nepotrivirii sau a repercursiunilor nefaste, fără înțelegerea implicațiilor nu se poate vorbi despre autocontrol. Spre exemplu: un părinte care țipă necontrolat în prezența copilului său dacă nu-și conștientizează manifestarea nici nu o poate controla. Va trebui să aibă un moment de "trezire" pentru a ințelege ce face și cât rău face, chiar dacă nu țipă la copil ci la o altă persoană. Al doilea pas ar fi întârzierea manifestării impulsive. În situație de iritare nervoasă maximă alege conștient "să nu țipi acum". Da, ai dreptul să țipi în fața unei nedreptăți dar ești destul de puternic să alegi când anume îți vei ieși din fire. Exersarea întârzierii unei manifestări duce treptat la autocontrol deplin. Prin acest autocontrol vei putea evita multe neajunsuri iar ca părinte vei fi un exemplu bun. Copiii ințeleg supărarea și vor ști puterea părintelui când îl vor vedea controlându-și pornirile, vor admira și vor imita autocontrolul și manifestările înscrise în aceste limite de bună-cuviință.
Pentru a obișnui un copil să-și autocontroleze comportamentul ajutați-l să înțeleagă situația în care se află, perceperea corectă a realității, și sugerați-i întârzierea . "Știu că vrei prăjitura , o vei primi după ce termini de mâncat prânzul!" , " Vei termina tema apoi te vei juca cu X" , "nu trebuie să țipi pentru a primi păpușa/mașina , trebuie doar să aștepți ...". Așteptarea programată corect și respectată dezvoltă simțul realității și răbdarea, manifestarea controlată și dezvoltarea personală , caracterul . Înțelegerea realității se poate exersa prin jocurile de rol și schimbările de rol.
Sistemul de învățământ prin programele sale mizează printre altele și pe puterea copiilor de învățare prin observare, imitare și prin exercițiu, pentru obținerea succesului educațional. Învățarea prin observare poate fi ”arma” cu două tăișuri, poate contribui la dezvoltarea armonioasă a individului sau poate duce la asimilarea de comportamente mai puțin dorite. Copiii vor vedea la colegii lor felurite manifestări în situații specifice, vor analiza și vor alege pe cine să imite. Vor învăța multe comportamente bune, iar cei ce vor alege să imite comportamentele nedorite înseamnă că uneori nu percep corect realitatea, nimeni nu le-a explicat de exemplu că amuzamentul pe seama altora poate răni sentimentele.
Aceeastă "armă" - autocontrolul , poate fi folosită ca strategie interioară de reglare și corectare comportamentală conștientă . Sunt adulți care conștientizează că dețin tipare comportamentale nedorite (consum de alcool, mâncat compulsiv, adicția jocurilor de noroc, reacții nervoase exagerate care deteriorează relațiile cu cei apropiați, etc) ce sunt sfătuiți de psihologi să practice întârzierea acestor manifestări. Un adult care și-a propus un obiectiv înalt, prin autocontrol și perseverență va obține ceea ce și-a propus . Va obține carnetul de șofer respectând regulile de circulație, va obține promovarea mult visată dacă nu va răbufni în fața șefului , va avea un corp cu o greutate dorită, etc.
Pentru că mulți oameni au descoperit autocontrolul când a fost prea târziu propun cititorilor mei exersarea și predarea propriilor copii a acestei lecții valoroase pentru dezvoltarea personală și a succesului social.
