Cu ce începe educația sexuală ? Cu "măi-măi". Exact. Gestul acela inofensiv prin care mamele explică copilașilor că nu este bine să lovească . "Nu lovim pentru că doare ! Îl/o doare mâna, piciorul, fața, dacă îl lovești . Uite, îi facem măi-măi să nu-l/o mai doară!" Când se întâmplă asta ? În jurul vârstei de 3-4 ani. Ei bine, copilul care a depășit perioada "măi-măi" , a înțeles că unele "atingeri"/bruscări/lovituri provoacă durere și trebuie familiarizat cu atingerile permise și atingerile nepermise . Ăsta este momentul când copiilor trebuie să li se vorbească despre atingeri : ale părinților, ale prietenilor, ale necunoscuților, cele permise persoanelor cunoscute, cele nepermise persoanelor cunoscute, cele nepermise persoanelor necunoscute.
Mămici vorbiți-le copiilor despre integritate corporală, despre spațiul personal , despre atingeri nepermise , despre sentimentul de nepotrivire, despre disconfortul care se poate simți în urma unei atingeri nepermise. Și mai important de-atât ce trebuie făcut în cazul unor atingeri nepermise .
În state civilizate există un cult al spațiului personal și al atingerilor convenționale. Nu pentru că această educație s-ar regăsi în curricula școlară ci mai degrabă pentru că mamele își educă astfel copiii , fete dar și băieți. Copiii știu care-s atingerile pe care le pot folosi în interacțiunile și jocurile cu ceilalți copii și care-s acelea care rănesc sau sunt nepotrivite . Știu să oprească sau să reclame durerea sau indecența. Au aceste informații încă din copilărie și au auzit de câteva ori măcar ce ar trebui să facă în unele situații specifice, cum ar fi o atingere nepotrivită a unui străin (mare sau mai mic) în parc, autobuz, loc de joacă, piscină, supermarket, toalete, cinema, cabină de probă, etc.
Reamintesc astfel mamelor să poarte discuții lejere, nepretențioase dar care să furnizeze astfel de informații copiilor. Nu trebuie să considerați că sunt destul de protejați și nu li se poate întâmpla nimic rău , este mult mai bine să fie informați .
În informațiile de bază ale copiilor se regăsesc obligatoriu detaliile despre identitatea personală și socială. Parcurgeți o carte pentru copii despre corpul omenesc și vorbiți-i copilului despre inimă, plămân, stomac, etc., și la fel de natural despre penis și vulvă. Fără să folosiți denumiri populare (cuc, păsărică) sau diminutive. Abordați denumirile anatomice și rolul fiziologic , centrați-vă pe importanța intimității nu a "rușinii" . Nu îi lăsați să denumească părțile propriului corp utilizând cuvinte de natură injurioasă, păstrați în uz formele corect anatomice nu cele auzite în înjurături sau în alte forme denaturate. Faceți o diferență între protecția familiei prin cultivarea stimei de sine și injuriile pe care le aud inevitabil pe stradă de la diverși indivizi .
Educația înseamnă protecție prin informație . Explicați-le aceste lucruri chiar și sub formă de povești, posibile întâmplări, prin care puteți exemplifica situații nepotrivite ; analizați întâmplarea , explicați și dați exemple de soluții, ieșire din impas.
Nu-i lăsați pe copii neștiutori, neprotejați, neinformați, doar din dorința nefondată de-a le păstra inocența . Pe această inocență mizează abuzatorii, perverșii, psihopații. Educația sexuală nu înseamnă descrierea unui act sexual ci ea trebuie să fie un instrument de protecție a copiilor oferită de părinți . Dacă dumneavoastră nu veți începe să pregătiți copilul, să se poată proteja , cineva râu intenționat poate profita de inocența pe care ne-o dorim netulburată.
