În această ecuație a educației parteneri importanți sunt părinții, ca "motoare suplimentare", de ei depinzând uneori ritmul, cadența , viteza și chiar distanța parcursă în dezvoltarea și progresul elevilor.
În situații normale, a unui an tipic, rolul părinților este greu de echilibrat, presiunea asupra copiilor fiind complicat de menținut în valori optime pentru a stimula o dezvoltare armonioasă d.p.d.v. al succesului școlar dar și al echilibrului emoțional . Așadar cum se prezintă situația părinților în acest an școlar ? Vor ști când va fi nevoie și unde să "apese accelerația", vor ști cănd să schimbe vitezele sau dacă este nevoie de ajutor suplimentar externalizat ? Și mai mult decât atât, copiii vor fi capabili să suporte presiunile fără a suferi dezechilibre emoționale ?
Nu aș vrea să acord atenție, acum , subiectului "părinților perfecționiști" ce încarcă programul copiilor cu o sumedenie de cursuri și activități opționale ce depășesc sfera abilităților și interesele copiilor lor. Admitem că există presiunea socială resimțită de părinți și dorința acestora de a contribui cu toate resursele la realizarea copiilor , admitem și existența concurenței între părințî dar tot nu se poate justifica uneori înverșunarea cu care se gândesc unii părinți la realizarea proprie prin copii și nu conștientizează unicitatea și vulnerabilitatea copiilor ce-și doresc să le facă pe plac. Insist în acest punct pe relația armonioasă a părintelui cu copilul său, bazată pe prietenie și îndrumare eficientă cu menținerea stării de bine a copilului, nu folosind o atitudine impunătoare, agresivă . Pentru menținerea confortului emoțional și o dezvoltare afectivă bună se impune o comunicare eficientă între părinți și copil . Mesajele ar trebui să fie clare, fără ambiguități sau detalii omise; așteptările realiste conforme cu dezvoltarea copilului nu cu aspirațiile adultului; fără a face comparații de nici un fel ( "pe vremea mea ...", sau "x-ulescu cum a putut ...?); fără critici - copilul nu va progresa cu o astfel de abordare a greșelilor, el are nevoie de explicații și exercițiu pentru a reuși; consultarea opiniilor copilului chiar și pentru simpla formare a acestei deprinderi dar și pentru a ține cont de ele sau a-i prezenta alternative; acordați-i încredere și înțelegere pentru a-i crește autonomia; timp de joacă suficient dar și pentru relaxare, odihnă și chiar plictiseală, plictiseala are avantajul de a descoperi inventivitatea copiilor .
Părinții își pot oferi suportul informațional în sprijinirea copiilor sau suportul financiar dacă va fi necesar , nu o presiune ce ar putea duce la stres și destabilizare.
